„100 pentru România” - sergent major Adrian Coșug

Data publicării: 
10/29/2018

BUCUREȘTI, România - MOTTO: Carpe Diem!

La 36 de ani, sergentul-major Adrian COȘUG lucrează la Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est din București. S-a alăturat echipei HQ MND-SE în noiembrie 2015, la două luni de la înființarea comandamentului, iar colegii spun că este dependent de muncă. „Cea mai mare provocare la sosirea în comandamentul NATO a fost că totul se construia de la zero, se lucra pe mai multe direcții și mereu contra timp. Păstrând proporțiile, m-am simțit ca în prima zi în Afganistan, unde nimic nu era așa cum mi-am imaginat, unde imediat am realizat că nu mai suntem în Cincu și că războiul este real. Revenind la Comandament, lucrurile s-au aliniat repede, datorită grupului sosit aici, oameni dincolo de militari, profesioniști, devotați și harnici!”.

„OMUL ANULUI” în Forțele Terestre în 2014, Adrian Coșug a venit în armată ca să-și facă mama fericită și mândră de el. Avea 25 de ani când l-a văzut la televizor pe unul din frații săi, aflat în misiune în Kosovo. Văzând marea bucurie și emoția mamei, Adrian și-a promis că va pleca și el în misiune. „Să fii militar este mai mult decât o meserie. Este o mare onoare, un mare privilegiu dar și o mare responsabilitate. Suntem 5 frați, toți militari: 3 la ministerul Apărării Naționale și doi la poliția de frontieră. Mama lăcrimează ori de câte ori ne vede, iar tata plânge”, spune subofițerul.

Ambițios, serios și extrem de muncitor, Adrian și-a văzut visul cu ochii. În 2007 s-a angajat ca fruntaș la Batalionul 812 Infanterie „Șoimii Carpaților”, cu care a plecat în Afganistan în 2010. Acolo, el și colegii lui au luat totul de la zero pentru că în baza românească nu era nimic construit, iar praful era până la genunchi; în paralel s-au dus activități istovitoare, pe de o parte patrulele în afara bazei, pe de altă parte, amenajarea bazei și protecția sa. A trecut prin mai multe încercări. Servant aruncător calibru 82 mm, fruntașul de atunci a scăpat cu viață după ce două bombe au căzut la doar 30 de metri de el și camarazii lui. Apoi, contingentul românesc a fost ținta unui atentat cu dispozitiv exploziv artizanal, în urma căruia doi militari români au murit, iar un al treilea a fost grav rănit. (Florin Zbâncă a concurat la Jocurile Invictus de la Sydney). Ce i s-a părut extrem de greu în Afganistan? Faptul că 6 luni nu și-a văzut deloc fratele, aflat și el în misiune, și că în țară unii îi numeau „mercenari plătiți să ucidă oameni nevinovați”.

„Atunci când cei doi camarazi au căzut, mi-am dat seama că puteam fi oricare din noi și nu mă temeam pentru mine cât o făceam pentru fratele meu. Cu durere în suflet, am trimis presei de acasă o „Scrisoare deschisă”, în care am explicat că nimeni nu dorește să fie EROU, că tricolorul și decorațiile primite de familii nu îi aduc înapoi pe militarii căzuți la datorie. Scrisoarea mea a fost preluată de mai multe ziare, de la care am primit felicitări pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume”. Afganistanul întoarce toți ateii la Dumnezeu, crede sergentul-major Coșug, care recomandă oricărui militar experiența unei misiuni în Afganistan din două motive: pentru că acolo afli cine ești cu adevărat, este o oglindă extraordinară a realității și pentru modul cum ești primit la revenirea acasă, când primești îmbrățișări și strângeri de mâini de la sute de necunoscuți care te felicită. „Tot șocul și toată nebunia din Afganistan se șterg sub emoția primirii de acasă”.

După șase ani ca fruntaș la Batalionul 812 Infanterie „Șoimii Carpaților”, Adrian Coșug a făcut Școala de Maiștrii militari și Subofițeri și a devenit subofițer. Din 2013 a activat la Batalionul 817 Artilerie „Petru Rareș”. S-a împlinit profesional la Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est din București, unde lucrează într-un mediu multinațional, după standarde NATO, alături de militari din 14 țări membre NATO, printre care Bulgaria, Canada, Germania, SUA și Turcia.